Credeam ca traiesc un vis departe de realitate,
Si ca-ntre noi avea sa fie un sentiment aparte,
Dar esti departe, mult prea departe de mine,
Sufletul meu e gol acum, varsa lacrimi si suspine...
Fara tine e ca si cum nu mai sunt eu
Si asta am tupeu s-o spun chiar daca nu am fost mereu
Printre asternuturi albe sau peste campii cu flori
Alergand ca doi copii...dar parca ma trec fiori...
De cate ori sa mai repet ca pot sa te astept,
De cate ori ma uit la ceas, de-atatea ori respir incet
Simt cum se scurge-n mine ultima clipa de viata
Si-as da orice din lume sa te vad acum in fata...
Sa te simt, sa te cuprind, sa te strang in brate,
Sa te alint, sa fiu cea ce avea sa te rasfate,
Sa ma joc in parul tau, sa-ti vad zambetul pe fata
Si sa ne iubim neincetat pana dimineata...

Regret ca te-am lasat sa pleci acum 1 an de zile
Poate tu n-ai realizat dar ai rupt sufletul in mine
M-ai facut sa devin slaba, eu te-am facut sa nu ma uiti,
M-ai facut sa devin EU - ceea ce n-au reusit multi...
Ai ramas in mintea mea, nu te pot scoate nici sa vreau,
A ramas amintirea: doi copii ce se iubeau
Si credeau ca nimeni n-o sa-i desparta cand dansau razand in ploaie
N-aveau sa stie ca o relatie poate declansa razboaie...

Ai lasat in urma ta doar ganduri adolescentine!
Cand ai plecat din viatza mea si ai separat 2 destine!
Dar nu mai pot tzine ascuns sufletul dupa cortine
Si sentimentul zace-n mine, inima tinde sa se-nchine!